Istoria apei la Iași

Începuturile

 

1408 - Atestare documentară a Iaşului printr-un document emis la Curtea lui Alexandru cel Bun. La acea dată alimentarea cu apă se realiza din izvoare neamenajate sau din uluce, budăi, şi fântâni.

1654 - Existau la Iaşi captări de ape subterane şi o baie publică, prima de acest fel din ţară.

1729 - „Iaşul duce mare lipsă de apă de băut [...], s-a hotărât să înlăture şi acest neajuns al lipsei de apă. Cu multe cheltuieli au adus apă limpede şi bună de băut şi a zidit şi trei fântâni în faţa curţii  […]”  Cronica Ghiculeştilor.

 

Sacagiu - fotografie de epocă preluată din N. Peiu şi D. Simionescu "Lungul drum al apei către Iaşi", ed. Gama, Iaşi, 1999

 

1774 - 1777 - Prinţul Grigore Alexandru Ghica realizează o serie de fântâni publice şi măreşte debitele vechilor izvoare.

1853 - Se înfiinţează Ministerul Trebilor din Nlăuntru, apoi Ministerul Lucrărilor Publice.

1865 - 1872 - Serviciul Apelor trece de la Ministerul Lucrărilor Publice în subordinea Primăriei şi se fac primele încercări de alimentare cu apă a oraşului din surse mai îndepărtate.

1878 - 1884 - În paralel cu extinderea lucrărilor de alimentare cu apă se realizează și primele lucrări de canalizare.

1898 - 1911 - Inginerul W. H. Lindley realizează studii hidrogeologice şi propune alimentarea cu apă a oraşului Iaşi din dreptul comunei Timişeşti, la confluența Văii Nemţişorului cu Valea Moldovei, având ca sursă râul Ozana. Captarea constă într-un dren cu adâncimea de cca. 14 m, de unde apa ajunge gravitaţional printr-o conductă alcătuită aproape în totalitate din fontă, a doua din Europa la acea vreme, ca debit şi ca lungime, asigurându-se în medie 10.000-30.000 m3 apă / zi. Această lucrare constituie începutul modernizării sistemului de alimentare cu apa a municipiului Iaşi (mai 1911).

 

Aparul - N. Peiu şi D. Simionescu, "Lungul drum al apei către Iaşi", ed. Gama, Iaşi, 1999

 

Savoare de epocă...

 

Ordonanţă

Noi Primarul Comunei Iaşi, văzând că aparii şi sacagiii care vând apă pentru îndestularea publică nu au sacalele şi putinele de cărat apă, curate şi făcute din material care să nu poată comunica infecţiunile apei.

Dispunem:

1. Nimene nu va putea exercita pe viitor profesiunea de apar sau sacagiu fără a avea o cărţulie din partea administraţiei comunale.

2. Cărţuliea se va elibera în urma unui raport al serviciului technic, care va constata feliul instrumentelor de care se servesc aparii şi sacagiii şi a serviciului sanitar care va constata dacă purtătorii de apă nu sunt atinşi de boale molipsitoare sau disgustătoare.

3. Cofele şi găleţile aparilor vor fi făcute de tablă de fer sau de lemn sănătos, bine legate cu cercuri şi cîrlige de fer; ele vor avea un capac jumătate fix şi jumătate mişcător, prins în balamale. Cofele sau găleţile vor purta un număr de ordine, boit cu roş, înalt de 10 centimetri.

4. Sacalele vor fi din lemn sănătos. Sacalele pentru apa de băut vor fi boite verde, iar acele pentru apa de spălat sau construcţii vor fi boite cu roş. Cofele sau sacalele vor întreţinute foarte curat, atât pe dinăuntru cât şi pe din afară.

5. Este absolut oprit sub pedeapsa retragerii cărţuliei de a lua apa din habuzuri, pîraie sau mlaştine, fie aceasta apă pentru băut sau pentru trebuinţa casnică.

6. Apa pentru construcţii poate fi luată din fântâni particulare sau din Bahlui, însă numai cînd acest rîu este curgător. Dacă aseminea apa s'ar cară în sacale pentru apa de băut, se vor retrage cărţuliile şi se vor da în judecată pe contravenienţi.

7. Comuna va da gratuit carţuliele şi tabliţele de de numerotare, atît pentru sacagii cît şi pentru apari. Sacagiii vor fixa tabliţele pe fundul sacalei, iar aparii le vor fixa pe coromîslă. Tabliţele vor fi de tinichea boite cu roş avînd numerile albe, de 19 centimetri.

8. Aparii sunt datori să se poarte cât vor putea mai curat şi fără strenţe, căci în caz de a se găsi îmbrăcămintea murdară, aşa ca să poată comunica infecţiune apei ce duce, li se va retrage cărţuliele.

9. Cei ce se vor găsi circulând fără cărţulie sau tăbliţe, vor fi daţi judecatei ca contravenienţi presentei ordonanţe.

10. Autorizaţiile existente sunt valabile numai până într-o lună de la data acesteia. În acest termin toţi aparii şi sacagiii vor cere de la Comună cărţulie.

 

Un oraş pe 7 coline...

 

„Oraşul de pe şapte coline” situat în partea estică a României este oraşul unde cultura, istoria, dezvoltarea economică şi viaţa spirituală se îmbină armonios. Iaşul a fost şi rămâne capitala istorică şi culturală a Moldovei ce a fost atestat documentar în secolul al XIV-lea.

"Şi urât mirositoarea canalizare îşi are istoria ei..." 

"Puţine oraşe posedă în privinţa canalizării uşurinţe naturale ca Iaşul. Prin poziţia sa accidentată, prin toate străzile sale, mai toate în pantă, prin existenţa a două râuleţe care pot fi transformate în "égouts colecteurs" (canale colectoare n.r.), Bahluiul şi Calcaina, Iaşul ar putea realiza în condiţiile cele mai bune o canalizare complectă." - "Evenimentul", 14 septembrie 1897

"Apa, materia aceasta curgătoare, prin care alcătuim toate cele spre hrana noastră în chipul acel cuviincios şi priincios fireştii noastre trebuinţe, prin care spălăm şi risipim din pregiurul nostru toate necurăţeniile acelea aducătoare de boală şi vătămare, prin care strângem în sfîrşit şi arşiţa însănătoşirei acesteia, de care suntem stăpâniţi nu numai noi, dar şi celelalte zidiri!" - Iaşi, 8 iulie 1823, Ioniţă Sandu Sturza Voevod (1822-1828)

 

Secolul trecut...

 

1936 - Se înfiinţează Societatea comunală a Apelor potabile Iaşi.

1942 - Societatea Comunală a Apelor Potabile Iaşi se transformă în Regie Publică Comercială.  

1948 - Se înfiinţează Întreprinderea de Electricitate, Tramvaie, Apă-Canal, Salubritate.

1955 - 1957 - Datorită debitului insuficient furnizat de sursa Timişeşti, se proiectează şi se execută alimentarea cu apă a Iaşiului din sursa de suprafaţă Prut, prin realizarea prizei de captare Ţuţora I, a conductei de aducţiune Priza Prut - staţia de repompare Ion Creangă şi a staţiei de tratare Şorogari, sistem ce asigură în prezent cca. 60% din necesarul de apă potabilă si industrială. Activitatea de apă şi canalizare este preluată de Întreprinderea Comunală Apă-Canal-Băi Iaşi.

1968 - 1973 - Se proiectează şi se realizează extinderea drenului din sursa Timişeşti cu 4.050 m conducte de aducţiune Dn 2x1000 PREMO Timişeşti-Tunel Strunga şi Dn 1000mm PREMO Strunga - Iaşi. Încep lucrările la etapa I a staţiei de epurare a Municipiului Iaşi care vor continua cu etapele II-IV până în 1996, când se trece la modernizarea liniilor existente în colaborare cu firma Mannesmann (Germania). Serviciile Întreprinderii Comunale Apă-Canal-Băi Iaşi au fost preluate de Grupul Întreprinderilor de Gospodărie Comunală și Locativă Iaşi.

1991 - Se înfiinţează Regia Autonomă Judeţeană Apă Canal Iaşi

1995 - Se începe derularea unui program de investiţii în toate domeniile de activitate ale Regiei Autonome Judeţene Apă Canal Iaşi.

Azi

 

2000 - 2001 - Se semnează contractele de finanţare de către reprezentanţii Comunităţii Europene şi ai României.

2001 - 2009 - Se implementează  de către APAVITAL S.A. programul ISPA ce are ca principală motivaţie efectul pozitiv asupra mediului înconjurător, precum şi efectele socio-economice şi operaţionale ce vor apărea în urma finalizării programului. Acest program urmăreşte:

  • renovarea şi modernizarea Staţiei de epurare a apelor uzate Iaşi ce conduce la îmbunătăţirea râului colector Bahlui, iar calitatea apelor deversate contribuie la protejarea zonei Deltei Dunării declarată zonă protejată în ceea ce priveşte biodiversitatea;
  • modernizarea Staţiei de tratare a apei potabile Chiriţa ce presupune îmbunătăţirea calităţii apei potabile şi alinierea la cerinţelor Uniunii Europene;
  • modernizarea a trei staţii de pompare strategice din oraş ce va conduce la ameliorarea  calităţii distribuţiei apei potabile;
  • adoptarea unei procesări pe termen lung a nămolului, care va avea efecte pozitive faţă de actuala depozitare în lagune;
  • asigurarea unei protecţii ecologice maxime a bazinului hidrografic în aval de Iaşi.

 

Pe lângă avantajele menţionate mai sus, implementarea acestui program mai implică şi alte avantaje cum ar fi: protejarea mediului înconjurător ce conduce şi la protecţia clienţilor noştri, creşterea numărului de locuri de muncă, economii energetice şi altele.